Pensiunea Poieniţa

2013-08-15 10.51.10
La poalele dealurilor subcarpatice, în localitatea Breaza – spre Comarnic – cu intrare dinspre DN1, se află Pensiunea Poieniţa, o oază de linişte şi un loc de relaxare, asta dacă-ţi doreşti o vacanţă alături de prieteni sau familie, dar în acelaşi timp să te gospodăreşti singur având la îndemână aparatura şi beneficiile unui trai modern.
Deşi pensiunea este încadrată la 2 stele, oferă condiţii foarte bune de cazare, având şi trei apartamente (cu baie proprie), încălzire centrală, teren de fotbal, tenis de câmp şi tenis de masă. Cred că se pot face şi drumeţii prin pădure sau în jurul zonei, nu ştiu prea bine că noi am stat doar o zi şi-o noapte şi nu prea am avut timp de aşa ceva, mai ales că noi eram puşi pe chef autohton românesc.
2013-08-15 10.50.35
2013-08-15 10.50.49
2013-08-15 10.51.25
2013-08-15 11.07.52
Recomand celor din zona Târgovişte-Pucioasa traseul Pucioasa-Valea Lungă-Sultanu-Proviţa-Breaza DN1, pentru că este un drum nou, încă în bună stare, o mică Transalpina aş zice eu – am avut porţiuni de drum unde s-a urcat cu viteza a-I-a, din cauza înclinării pantei, dar asta a făcut traseul mai frumos şi mai emoţionant, iar peisajul a rămas unul autohton rural, natura în toată splendoarea ei. Pe noi la întoarcere ne-a prins o ploaie cu grindină şi am fost nevoiţi să ne adăpostim sub un pom până a trecut furia ploii care a dat şi mai multă adrenalină excursiei noastre.
În concluzie, este un loc minunat în care poţi petrece un week-end liniştit sau distractiv, un loc în care poţi organiza petreceri, cumetrii sau botezuri.
Vă recomand Pensiunea Poieniţa cu tot dragul!
2013-08-15 13.04.12
2013-08-15 13.04.38

Litoral 2013

DSC05802După un an în care am „lipsit de pe litoral” din varii motive, anul acesta am fost în sfârşit la mare. Am mers în aceeaşi staţiune pentru „babalîci” sau „familişti” Eforie Nord, pentru că îmi place staţiunea şi îi cunosc potenţialul financiar şi distractiv.

Mulţi îmi spun mereu că e mai bine şi mai frumos în Bulgaria, dar mie îmi place marea noastră, să-i aud pe „comercianţii de pe plajă” cum strigă – 5 lei porumbul, 3 lei gogoşica…etc., poate nu ar trebui dar sunt muţumită şi cu vilă de 3 stele, îmi place să ies seara în oraş şi să văd tarabele pline cu suveniruri şi mai nou lansarea de lampioane noaptea. Ceva ce a prins bine şi la noi.

Anul acesta nu a fost nimic diferit, doar că rămân totuşi uimită de oamenii din jur care sunt tot mai nepăsători la gunoiul din urma lor, la gunoiul pe care-l aruncă din păcate direct în mare, la mersul pe plajă printre cearceafuri cu papucii în picioare fără să-ţi pese de nisipul aruncat în urma ta, de mersul la masă în costum de baie – chiar dacă eşti la mare…pune totuşi ceva pe tine când vii la masă – lucruri mărunte, poate fără importanţă dar care totuşi spun multe despre un om, lucruri care se învaţă de mic, deci ţin de educaţia ta ca persoană. Sau poate exagerez eu? Asta că ne dorim să fim europeni cu drepturi depline!

Oricum ar fi, eu iubesc litoralul românesc, iubesc marea şi deja mi-e dor de ea! De imensitatea ei, de frumuseţea ei şi de glasul ei. Anul acesta ca niciodată (sau poate prea de demult) am avut un timp excelent de plajă, soare, apa curată (excepţie gunoaiele aruncate de cei inconştienţi), valuri plăcute în ultima zi…a fost frumos. Mi-aş fi dorit să nu se termine aşa de repede.

În drum spre casă (dar şi la dus) am apreciat beneficiile noii autostrăzi care ocoleşte Constanţa şi care scurtează considerabil drumul şi aglomeraţia şi care îţi dă senzaţia că marea e atât de aproape încât poţi veni în fiecare week-end.

Marea asfaltare

ImagineImagineImagineImagine

Din imaginile de mai sus aţi crede că este vorba despre „marea asfaltare” a oraşului Pucioasa. Un oraş staţiune, în vremurile bune, când edilul era interesat de bunăstarea concetăţenilor şi a oraşului. Acum de aproximativ 1 an de zile, am putea schimba numele de Pucioasa-oraş Staţiune Balneoclimaterică în Gropoasa-oraş pe care vi-l indicăm să-l ocoliţi în drumul vostru spre alte zone unde turismul chiar merge -Cota 1000, Sinaia etc.

Şi cum vă spuneam, marea asfaltare constă în acoperirea şanţurilor cu pietre-bolovani, tasate mai mult sau mai puţin bine, după care sunt acoperite cu un strat de smoală care în termeni ştiinţifici se numeşte asfalt. Asta e tot ce vom primi probabil până la următoarele alegeri la primărie.

Aceste şanţuri au fost făcute pentru efectuarea unor lucrări, benefice, de racordare a cartierelor la reţelele de apă şi canalizare. Lucrări începute exact cu 2-3 luni înainte de alegerile din luna iunie 2012. Dovada că primăriei îi pasă de concetăţeni şi că trebuie să rămână la conducere pentru a finaliza lucrările începute.

Eu din nefericire locuiesc în zona numită – varianta de ocolire a oraşului, mai ales pentru autovehiculele de mare tonaj – tir-uri, care trec zilnic-mai puţin în week-end, şi ridică un nor de praf  „de nu te mai vezi om cu persoană”. (vezi foto – pentru necunoscători ai crede că e o fotografie făcută greşit, în mişcare. Aşa se vede după ce trec tir-urile). Dacă aceste lucrări vor mai dura încă 3 ani (adică până la următoarele alegeri) cred că toţi cetăţenii din cartierul de pe variantă vor avea pietre la rinichi.

Închei cu speranţa că voi apuca să văd drumurile din oraş asfaltate dintr-o parte în alta, trotuare fără praf, pietre şi gropi, un oraş mai curat, fără gunoaie şi mai puţini câini comunitari care să nu te mai alerge dacă mergi cu bicicleta sau treci dimineaţa printre blocuri în drum spre serviciu.

Este prea mult ceea ce-mi doresc? Să fie oraşul aşa cum a fost? Curat, cu şosele practicabile, europene până la urmă?

Dupa 20 de ani

Când am aflat prima dată de această revedere mi-am spus: „va fi ceva plictisitor pentru mine”….dar în acelaşi timp m-am bucurat pentru soţul meu că are această ocazie să-şi revadă colegii. De fiecare dată când se întâlneşte cu cineva din foştii lui „tovarăşi” este bucuros şi-mi povesteşte câte ceva din acele vremuri.
Ajungând în dimineaţa zilei de 29 iunie la Braşov, parcă amintirile au revenit mai intense ca niciodată şi revăzându-se au început să dea timpul înapoi. Mi-a plăcut bucuria cu care se redescopereau – cine e el? – şi cum parcă „defilau” din nou în curtea Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă” ca şi cum ar fi fost ieri.
Punctul culminant al zilei a fost momentul în care ne-am strâns cu toţii în aulă, unde, cu mare bucurie şi surprindere am vizionat imagini cu „băieţii noştri”, care acum sunt bărbaţi în toată firea, cu familii şi responsabilităţi. Cînd se derulau imaginile m-am simţit ca şi cum mă uitam la un film şi eram privilegiată că aveam onoarea de-ai cunoaşte pe toţi actorii din rolul principal. Se auzeau voci timide: „uite-l pe Mişu…pe Lari…ce tineri eram…”. Cineva a spus: „parcă suntem liceenii” – da, aşa era, numai că voi eraţi „actori” în viaţa reală şi atunci nu v-aţi gândit nici-o clipă că peste ani o să deveniţi „actori” pe micul ecran şi că acele secvenţe vor fi doar amintiri. Mi-a plăcut să vă ascult glumele, să vă privesc chipurile de-atunci şi de-acum, mi-ar fi plăcut să aflu mult mai multe „trăsnăi” de-ale voastre, dar timpul a trecut aşa de repede şi prezentarea voastră cu „cine sunteţi şi cine aţi devenit” a adus un nou moment de emoţii intense. Mie personal mi-ar fi plăcut să stăm acolo, în aulă şi să vă ascult depănînd amintiri; nu cina festivă era importantă, ci voi soţii noştri care ne-aţi permis pentru câteva ore să vă aflăm latura sensibilă care „vibra” din nou după 20 de ani. Eu cred că în suflet aţi rămas tot „fraţi” deşi vă vedeţi mai rar precum „verii” (citat).
Seara într-un cadru intim şi după ce emoţia revederii a mai trecut, privindu-vă pe fiecare am înţeles ce va ţinut uniţi în toţi cei 3 ani şi apoi după cei 20 care au trecut: bucuria cu care trăiţi fiecare clipă şi faptul de-a ştii că e cineva mereu lângă tine, la bine şi la rău (la dans, şi la cântat, la o ţigară, şi la un pahar).
După această zi minunată petrecută alături de voi, îmi dau seama că am greşit când am zis: „va fi plictisitor”. A fost ceva unic pentru mine până acum şi mi-aş fi dorit să ţină mai mult timp, şi aşa cum au spus unii, să se întâmple mai des.
Vă mulţumesc că am avut onoarea să fiu alături de voi!

il mondo

 

vreau si eu aceasta melodie…mp3….cine are?….multumesc!

Pentru indragostiti si…nu numai… :*

 

Somn uşor…

Previous Older Entries